Sunt vechi activist de drepturile omului si tanar politician de stanga. Drepturile omului au fost intotdeauna in centrul preocuparilor mele, si cred ca ele trebuie sa fie tot timpul in centrul agendei politicii romanesti.

Ca politician de stanga, am convingerea că inegalitatea si nivelul mare de saracie sunt doua dintre barierele majore in ceea ce priveste accesul la unele drepturi fundamentale – educatie, sanatate, munca, demnitate. Cred asta pentru eu am simtit greutatile, inechitatile, barierele sociale si discriminarea pe propria piele.

M-am nascut in Slobozia, Ialomita, intr-o familie simpla de muncitori. Am mers la o scoala modesta de periferie, apoi la cel mai prestigios liceu din judet: Colegiul National „Mihai Viteazul”. Asta a fost prima lectie a vietii: drumul spre mai bine trece prin multe ore de scoala.

Am terminat Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, dar formarea mea s-a facut mai ales in organizatii neguvernamentale. Am acumulat experienta, am cunoscut oameni remarcabili dar,cel mai important, mi-am insusit valorile si principiile democratice si europene.

Am lucrat patru ani la Institutul National pentru Studierea Holocaustului in Romania, „Elie Wiesel”, doi ani ca si consilier al ministrului Muncii, apoi al ministrului pentru Dialog Social. Intre 2012 si 2015 am fost consilier local in sectorul 5 din Bucuresti. Din aprilie 2015 sunt membru al Colegiului Director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.

politician fara corsetIn Partidul Social Democrat am intrat in 2009, din convingerea ca stanga moderna, democratică, europeană, este doctrina care ma defineste, dar si drumul pe care trebuie sa mearga societatea noastra. Si pentru ca social-democratia romaneasca post-decembrista este inca intr-un proces tumultos de auto-definire, mi-am pastrat radacinile in societatea civila. Asa ca citesc constant SocialEast, Gazeta de Arta Politica, Casa Jurnalistului si CriticAtac.

Si pentru ca din textul asta poate parea ca viata mea e doar un mix de politica si activism civic, trebuie sa spun si ceva mai personal  Imi plac George Orwell, Pierre Lemaitre, Michel Houellebecq si mai ales Mihail Sebastian, revad oricand cu placere Train de vie, Guess Who’s Coming to Dinner si Donul Linistit. La pensie visez ca ma voi retrage in Cayo Largo del Sur, cand Castro va fi doar o pagina din istoria regimurilor autoritare cu care voi aprinde inca un trabuc.